Mortarul este o pasta utilizata pentru a lega blocurile de caramida impreuna, dar si pentru a umple eventualele goluri dintre acestea. Mortarul este des utilizat pentru a lega blocurile din piatra, caramida sau zgura. Atunci cand este aplicat, mortarul devine greu, intreaga structura fiind una rigida. Mortarul modern este realizat dintr-un amestec de nisip, ciment, var si apa. Primele mortare erau realizate din noroi si argila. Din cauza faptului ca piatra lipsea cu desavarsire, constructiile de tip babilonian erau realizate din caramida la cuptor lipite cu var sau mortar. Prima dovada ca omul folosea mortarul provine din Iran la cladirile din chirpici ce dateaza din 2900 inaintea erei noastre. Un templu din Iran dateaza din 1250 inaintea erei noastre si a fost realizat utilizand caramizi arse si mortar din bitum. Piramidele egiptene construite in anii 2600-2500 inaintea erei noastre erau realizate din caramizi de calcar legate cu mortar de noroi si lut sau mortar din lut si nisip. In cazul piramidelor construite mai tarziu era folosit mortarul din ipsos sau var. Mortarul din gips este un material ce avea in componenta ipsos si nisip si era un material extrem de moale. In zona indiei au fost obsevate mai multe tipuri de ciment ce dateaza din perioada anilor 2600 inaintea erei noastre. Cimentul din gips ce continea nisip, argila, carbonat de calciu era utilizat in construirea de puturi sau canalizari. Din punct de vedere istoric, construirea cu beton si mortar a aparut in grecia antica. Excavarea efectuata intr-un apeduct subteran a scos la iveala faptul ca un rezervor fusese acoperit cu un mortar gros de 12 mm. Acest apeduct dateaza din anii 500 inaintea erei noastre, iar mortarul folosit era pe baza de var continand un aditiv din cenusa vulcanica. Mortarul ce contine aceste materii prime poate fi intarit sub apa, fiind cunoscut si sub denumirea de ciment hidraulic. Grecii obtineau cenusa vulcanica din insulele unde erau vulcani activi. Romanii au imbunatatit modul de utilizare al mortarului inventat de egipteni. Mult mai tarziu, romanii foloseau mortar cu lut ars, introducand oxid de aluminiu si bioxid de siliciu in componenta sa. Avand aceasta componenta, mortarul romanilor nu era la fel de puternic, insa era mai dens, oferind protectie impermeabila.Cimentul hidraulic nu a fost disponibil in china antica, mai ales datorita lipsei cenusei vulcanice. In jurul anilor 500 inaintea erei noastre, un tip de supa de orez lipicioasa a fost amestecata cu var stins pentru a realiza un mortar anorganic ce a oferit o forta si rezistenta mult mai buna la apa decat mortarul din var. Desi fabricarea de mortar hidraulic si ciment era inteleasa ca o arta si a fost perfectionata atat de romani, cat si de greci, nu se cunoaste motivul pentru care tehnica a fost pierduta pentru mai mult de 2 milenii. In evul mediu, catedralele gotice erau construite din mortar de var. Datorita acestui material permeabil la apa, multe cladiri au avut de suferit de vant sau apa, de-a lungul secolelor.
Источник BYWXWИсточник HCVXJИсточник T?MJSИсточник GXYRWИсточник @IQKKИсточник CZUFRИсточник IXZVMИсточник NLYGGИсточник PGBXBИсточник YTZVQ Posted via
m.livejournal.com.