Where to go to?
O să transcriu aici prima pagină din ceea ce am numit convenţional caietul meu de ganduri. That'll be fun, I know. ^^ Şi de ce nu? Scrisul pe hârtie are farmecul său, dar aşa poate fi şi mica mea pagina de blogging. Ah, da, micul meu univers pe care îl pot incadra frumuşel între munţi sau între ceşti de cafea, cărţi, după cum îmi vine cheful. Încercari de exprimare pe comunităţi online am mai avut, eu ştiu, dar poate nu mi-au făcut prea mult bine. :-) Aşadar o să iau o pauză. Ceea ce iubesc ştiu ca o să găsesc şi peste câteva luni, când sper ca treburile o să meargă ceva mai paşnic. Şi da, o să fie ceva de munca să transcriu ceea ce am scris pe caiet şi aici, dar am impresia că de acum înainte trebuie să mă acomodez cu munca. :-)
Să purecedem deci:
Păi, eu nu ştiu ce vreau să fie caietul ăsta. Jurnal? Nu chiar, nu mă vad ţinându-mă de aşa ceva. Într-o manieră ce instigă mai puţin la responsabilitate şi la transcrieri fidele de flux al al conştiinţei, ăsta va fi un caiet în care să scriu ce apuc, când vreau, cum vreau. Ah, dar voi nota fidel data oricărei scrieri de-ale mele, asta aşa pentru viitoare retrospective.
Până atunci, anunţ că renunţ momentan la "Cartea ceaiului" de Okakura Kakuzo. Nu e chiar ceea ce mă aşteptam, dar are pasaje care îmi sunt dragi şi care inspira la meditaţie.
"În limbajul cotidian, spunem despre cineva că << nu are pic de ceai în el>> dacă nu-şi dă seama de tragicomicul dramei personale; pe de altă parte, despre estetul care dă prea multă importanţă emoţiilor emancipate şi nu are ochi pentru dramele din imediata sa apropiere spunem că <>."
"Pentru un străin, calea ceaiului poate să pară mult zgomot pentru nimic. O furtuna într-o ceaşcă de ceai, cum s-ar spune. Totuşi, dacă ne gândim cât de mică este cupa bucuriei umane, ce uşor poate fi ea umpluta cu lacrimi sau, pe de altă parte cum setea noastră de infinit o poate seca dintr-o înghiţitură, dacă ne gândim la toate acestea, ne vom da seama că nu e nimic rău în a stârni furtuni într-o ceaşcă de ceai."
La care se adauga frumoase pasaje despre taoism (pe care abia aştept să îl descopăr), sau pasaje de unde am aflat despre "sobrietatea chineză".
Îmi cer scuze însă domnului Kakuzo, nu eram în dispoziţia de a citi aluzii despre superioritatea Japoniei asupra Vestului sau in Asia. Orele de istorie sunt incă prea aproape...Promit că voi încera iar într-o zi. :-)
În schimb, cu mare placere citesc "În intimitatea secolului 19" de Ioana Pârvulescu. Revin cu detalii mai târziu.
O să pastrez jurnalul public. Cine ştie, poate cumva o să treacă cineva pe aici şi o sa facem schimb de impresii.
Să purecedem deci:
Păi, eu nu ştiu ce vreau să fie caietul ăsta. Jurnal? Nu chiar, nu mă vad ţinându-mă de aşa ceva. Într-o manieră ce instigă mai puţin la responsabilitate şi la transcrieri fidele de flux al al conştiinţei, ăsta va fi un caiet în care să scriu ce apuc, când vreau, cum vreau. Ah, dar voi nota fidel data oricărei scrieri de-ale mele, asta aşa pentru viitoare retrospective.
Până atunci, anunţ că renunţ momentan la "Cartea ceaiului" de Okakura Kakuzo. Nu e chiar ceea ce mă aşteptam, dar are pasaje care îmi sunt dragi şi care inspira la meditaţie.
"În limbajul cotidian, spunem despre cineva că << nu are pic de ceai în el>> dacă nu-şi dă seama de tragicomicul dramei personale; pe de altă parte, despre estetul care dă prea multă importanţă emoţiilor emancipate şi nu are ochi pentru dramele din imediata sa apropiere spunem că <>."
"Pentru un străin, calea ceaiului poate să pară mult zgomot pentru nimic. O furtuna într-o ceaşcă de ceai, cum s-ar spune. Totuşi, dacă ne gândim cât de mică este cupa bucuriei umane, ce uşor poate fi ea umpluta cu lacrimi sau, pe de altă parte cum setea noastră de infinit o poate seca dintr-o înghiţitură, dacă ne gândim la toate acestea, ne vom da seama că nu e nimic rău în a stârni furtuni într-o ceaşcă de ceai."
La care se adauga frumoase pasaje despre taoism (pe care abia aştept să îl descopăr), sau pasaje de unde am aflat despre "sobrietatea chineză".
Îmi cer scuze însă domnului Kakuzo, nu eram în dispoziţia de a citi aluzii despre superioritatea Japoniei asupra Vestului sau in Asia. Orele de istorie sunt incă prea aproape...Promit că voi încera iar într-o zi. :-)
În schimb, cu mare placere citesc "În intimitatea secolului 19" de Ioana Pârvulescu. Revin cu detalii mai târziu.
O să pastrez jurnalul public. Cine ştie, poate cumva o să treacă cineva pe aici şi o sa facem schimb de impresii.